Jocuri prin zapada

Afară-i frig şi ninge
Copiii-aleargă bucuroşi
Şi jocul lor gerul învinge
Şi râd în hohot zgomotoşi.

Ei urcă derdeluşul şi-l coboară
Cu săniile, ca prima oară,
Căci oboseala nu-i doboară
Deşi-e-a nu ştiu câta oară.

Iar alţi copii s-au apucat
Să-nalţe omul de zăpadă
Ce stă acuma în ogradă
În cap c-un fund de oală spart.

Prin copaci de frunze goi
Vrăbii mici şi piţigoi
Ciripesc curioşi să vadă
Şi ei omul de zăpadă.

POVESTE DE IARNĂ

Iarna iar grăbită vine
Şi întinde pe coline
Lungi troiene de zăpadă,
Adunând copii grămadă.
Aleargă, se bulgăresc
Şi cu toţi se veselesc.
Frigul faţa le-nroşeşte,
Viscolul se înteţeşte.
Fulgi mai cad uşor în noapte,
s-au stins şi ultimele şoapte...
În sobă focu-i liniştit,
Copiii toţi au adormit.