Se afișează postările cu eticheta toamnă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta toamnă. Afișați toate postările

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Legenda unei frunze de toamna



A fost odata, tare demult un imparat batran care avea numerosi slujitori voinici ca ursul si tari ca piatra. Acestia isi asumau raspunderea asupra unor sute de copile care mai de care mai blande si mai frumoase.
Omenii inca de mult, pe acest batran imparat l-au numit Copac, pentru ca sta de veghe toata noaptea si toata ziua adaposteste pe toti trecatorii lasandu-i sa stea la umbra frunzelor care erau copilele.
Slujitorii, dupa iscusinta lor aveau nume de ramuri. Toti acestia formau impreuna un singur copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran de neintrecut la numarul anilor.
Ziua era tot mai zglobie si copacul juca diferite jocuri cu ramurile si frunzele care traiau in liniste si pace.
Intr-o zi se napusti asupra lor un vant tare si puternic de spargea ferestrele oamenilor si ridica in slava hartiile si praful de pe drum. Atunci, copacul tata-imparat chema toate frunzele si pe toti slujitorii si le spuse:
- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla aspru spre frunze fara pic de mila. Nu se stie care dintre voi va asterne un covor de rugina si nici nu se stie care va avea mai multe zile.
Eu, ca tata, va sfatuiesc sa nu umblati hai-hui, ci tineti-va de frunza mama si aveti grija sa nu va dezlipiti de ea. Vorbele imparatului sunau tare si zgomotos: se auzea cum vantul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremura si cat pe ce era sa se aplece la pamant cu toata imparatia.
Dar sa lasam asta pentru mai tarziu si sa vedem ce s-a intamplat mai departe.
Mezina , frunza rea si neascultatoare dar totodata grijulie pentru imparatiile din jur, se strecura pe sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului. Merse ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii iesea in cale de primejdia si nenorocirea ce avea sa urmeze. Unul dintre imparati o opri din drum si o lua de mana zicandu-i:
- Draga mea copila, dulce si blajina, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ti face griji si sa nu-ti fie teama.
Sa stii ca va veni toamna.
Fata-frunza facu niste ochi mari si isi inchipui ca toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, ori un cantec, un leagan, un copil …
- Ce-ar fi sa-l intreb “cum e toamna?”, isi zise in gand mezina frunza.
Si hotarata de acest lucru prinse curaj si spuse:
- Batranule unchi, ce este toamna?
- Toamna este a treia fiica a anului ce coboara din inaltul cerului sa-si astearna trena ei de culoare galben-brun-aramie, trena fiind voi frunzele care veti asterne un covor de rugina peste intreaga natura. De cum soseste de pe dealuri, incepe a stropi cu manunchi de ciumafai, natura uda, dand pentru ea culoarea ei simbolica de toamna. Atunci soarele va cobora spre asfintit. Racoarea va brazda intinsul si deodata samanta se va scutura, frunzele ingalbenite se vor desprinde de pe ramurile copacilor si se vor cufunda intr-un somn adanc pentru totdeauna. Bruma rece si vantul sturlubatic sunt prieteni nedespartiti ai toamnei. Impreuna vor salta frunzele in sus pana in inaltul cerului iar apoi le vor lasa din nou pe pamant. Voi, va veti apleca in fata toamnei parasind copacul definitiv, tatal care v-a sustinut atata timp in adierea vantului slab. Dar pentru oamnenii vrednici, toamna este ca o pagina din cartea vietii care isi aduce roadele ei cu ea. De cum o zaresc se apuca cu grija sa-i culeaga vesmintele cum sunt: perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit tot anul. Dar toamna nu este mai prejos caci ea e mandra si fericita de vrednicia lor si de aceea le acorda toata increderea si speranta ei.
Dupa cateva secunde, din fantezia povestirii fata frunza facu niste ochi mari si galbeni ca semn de dezmortire, il saluta cuviincios pe batranul copac, ii spuse “la revedere” cu un glas stins subtire si se indrepta iute spre casa parinteasca. Ajunsa acasa fu intrebata de parinti pe unde a umblat iar ea, cu lacrimi in ochi, istorisi tot ce i s-a intamplat.
Cum termina, se uita pe dealuri si frumoasa toamna se apropie de ea.
Fructele ii tineau trena, coronita de flori stralucea din ce in ce mai tare, in calea ei se asezau frunze de miresme de flori. Dar, in sfarsit, ajunse la tatal imparat si cu incuviintarea lui lua toata calea frunzelor, copilele si le duse cu ea, ramanand in urma dorul parintilor, lacrimi amare, pustietate, iar inainte frunze ce se roteau in jurul toamnei.
Doar o urma a mai ramas, o lacrima de frunza si roua ce se aseza pe copacul imparat. El urma sa stea de veghe si sa adaposteasca in continuare toti trecatorii care faceau popasuri sub el.

Invitaţie la spectacolul Toamnei



În livadă e miracol:
Zâna-Toamna dă spectacol.
Pentru început, o pară,
În acorduri de chitară,
Va citi o poezie.
Mai apoi, venit din vie,
Un ciorchine care ştie
Multe piese ca să cânte,
Va veni să vă încânte.
Va urma un menuet,
După care, în duet,
Mere coapte, parfumate,
Ce sunt foarte talentate,
Vin cu-un cântecel de dor,
Piesă veche, din folclor.
Vor sosi şi din grădină,
Ca isonul să îl ţină,
Doi cartofi şi-un pătrunjel.
Va urma un cântecel
Vesel, acompaniat
De-un taraf improvizat:
Două prune la vioară,
La ţambal, o roşioară,
Ceapa la acordeon.
Castravetele, afon,
Va citi o parodie.
O gutuie durdulie
Va cânta la muzicuţă
Iar castana cea micuţă
Anecdote va citi,
Pentru-a vă înveseli.
La sfârşit, cam după-o oră,
Se vor prinde într-o horă
Frunze galbene, roşcate,
Ce de vânt vor fi purtate.
La spectacol să veniţi!
Vă rugăm să nu lipsiţi!

toamna

Toamna
de Octavian Goga


Val de bruma argintie
Mi-a impodobit gradina
Firelor de lamaita
Li se usca radacina.

Peste crestet de dumbrava
Norii suri isi poarta plumbul.
Cu podoaba zdrentuita
Tremura pe camp porumbul.

Si cum de la miazanoapte
Vine vantul fara mila,
De pe varful surii noastre
Smulge-n zbor cite-o sindrila.

De vifornita pagana
Se-ndoiesc nucii, batranii,
Plange-un pui de ciocarlie
Sus pe cumpana fantinii.

Il ascult si simt subt gene
Cum o lacrima-mi invie
Ni se-aseamana povestea,
Pui golas de ciocarlie.


Cantec de toamna

Bun gasit, draguta toamna.
Bun sosit la noi!
Ne-ai lipsit atata vreme
Din gradini si din zavoi!

Mere rosii, poama coapta
Multe ne-ai adus!
Nu uita, toamna bogata!
Nucile-s de-ajuns.

De pe deal copiii vin
Plini de voiosie;
Am adus de la vecini
Multi struguri din vie.

Merele sunt coapte-acum.
Strugurii suni dulci si buni.
Draga toamna-ti multumim!
Te rugam mai vino, vin!




Toamna

Toamna, tu ne-aduci
Multe fructe dulci.
Gutui, nuci si mere.
Struguri, prune, pere.
Si porumb de macinat
La gospodarie-n sat.



FRUNZA

-Frunza galbena uscata,
De ce esti tu suparata
Si stai sus pe ramurea
Singurica, singurea?

-Cum sa nu fiu amarata,
Daca toamna cea urata
Imi da ploaie si-mi da vant
Si ma culca la pamant?

TOAMNA

Toti acei ce-ntreaga vara
Au lucrat din zori si pana seara
Toamna au roade bogate
Au si fructe, si bucate.

Mere, pere in panere
Prune bune si alune
Si gutui amarui
Cu puf galben ca de pui.
Si tot felul de legume
De nu le mai stii pe nume.

Toamna

Toamna a intrat in casa
Punand struguri dulci pe masa
Si-n camara prin borcane
Patlagele dolofane.
Tot ea ne-a adus alune
Nuci si mere foarte bune
Mari gutui pentru dulceata
Si-un butoi de varza creata.

TOAMNA
Demostene Botez

Toti acei ce-ntrega vara
Au lucrat din zori in seara
Toamna au roade bogate
Au si fructe si bucate
Mere ,pere, in panere
Prune bune si alune
Si gutui amarui
Cu puf galben ca de pui
Si tot felul de legume
De nu le mai stii pe nume.

FRUCTELE TOAMNEI

Toamna trece prin livada
Rodul anului sa vada
Marul rosu-auriu
Strugurele-ruginiu
Para galbena, zemoasa
Piersica cu puf pudrata
Si gutuia aromata.
Toamna strange-n cos de toate:
Fructe bune si bucate
Si-apoi spune tuturor:
“-Vin si anul viitor!”

PLOAIA
CANTEC

Norii s-au strans
Cerul e gri
Ce se intampla
Oare stii?
Vine ploaia pic, pic ,pic bis
Vine ploaia pic ,pic ,pic
Ce se aude in departare
Si apoi creste mai mare
Este tunetul bum ,bum
Tunetul bum ,bum! bis
Ploaia creste florile
Curate gradinile
Vine ploaia pic ,pic,pic
Vine ploaia pic ,pic ,pic. bis




TOAMNA
George Cosbuc

Ieri vedeam pe lunca flori
Mandri fluturi zburatori
Si vedem zburand albine
Ieri era si cald si bine.

Azi e frig si nori si vant
Frunzele cad la pamant
Florile stau suparate
Vestejesc de bruma toate.


VINE TOAMNA!
CANTEC

Vine toamna aducand
Ploi ratacitoare
Pasarile rand pe rand
Zboara catre soare!

Mandre berze si cocori
Zvelte randunele
Duc cu ele-n tainic zbor
Dorurile mele.

Draga barza eu sa stii
Am sa-ti apar cuibul
Primavera cand revii
Si-o inverzi porumbul!

Randunica dulcea mea
Cu piept de matase
Peste iarna ti-oi canta
In lungi seri geroase!

BATE VANTUL FRUNZELE
CANTEC

Bate vantul frunzele
Se-nvartesc moristile,
Randunica asa zboara,
Iar eu trag zmeul de sfoara.

Mama la placinte coace
Bunicuta lana toarce
Tata trage la rindea
Iar eu bat din palme asa.

Mosul taie lemnele
Eu adun surcelele
O fetita da la pui
Iar eu in copac ma sui!


GALBENA GUTUIE

Galbena gutuie
Dulce amaruie
Lampa la fereastra
Toata viata noastra!
Cand eram copil acasa
Si Craciunul asteptam
Era bucurie mare bis
Noi copii ne adunam..
Galbena gutuie
Dulce amaruie
Lampa la fereastra
Toata viata noastra!
Mi-a pus mama la ferastra
In odaia de la drum
O gutuie ingalbenita bis
S-o pastrez pentru Ajun.
Galbena gutuie
Dulce amaruie
Lampa la fereastra
Toata viata noastra!
Luxul mamei cel mai mare
Cand copii ne adunam
Era painea de pe masa bis
Si gutuia de la geam!
Galbena gutuie
Dulce amaruie
Lampa la fereastra
Toata viata noastra!

DESPARTIRE
Aurelia Panait

Spune-mi randunica oare
Cu ceva te-am suparat?
Te-ai gatit ca de plecare,
Cuibul gol ti l-ai lasat.

Vezi copile, dintr-o data
S-a pornit pe vant si ploi
Nu pe tine-s suparata!
Plec,dar vin iar inapoi.

Cat e iarna aici la tine
Plec in alte tari cu soare
Insa ne vedem cu bine
Primavara viitoare.


TOAMNA
CANTEC

A, a , a
Acum e toamna, da!
Frunza-n codru-ngalbeneste,
Iarba-n camp se vestejeste,
A, a , a
Acum e toamna, da!

E, e , e
Placuta vreme e!
Struguri ,prune, mere ,pere
Noi avem dupa placere.
E, e , e
Placuta vreme e!

I, i, i
Haideti copii, la vii!
Strugurele must se face
Si noua mustul ne place.
I, i, i
Haideti copii, la vii!

O, o , o
Cocorii zboara-n stol!
Se duc cuci si randunele
Si ne pare rau de ele
O, o , o
Cocorii zboara-n stol!

U, u, u
A sosit frigul!
Toamna rodnica a trecut
Haine groase ne-am facut!
U, u, u
A sosit frigul!

VINE PLOAIA!
George Cosbuc

Vine ploaia, bine-mi pare!
In gradina am o floare,
Ploaia o va creste mare.
Vine ploaia, bine-mi pare!
Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului racoarea-i place!
Vine ploaia ,bine face!

CARNAVALUL TOAMNEI
Lidia Constantinescu

Prin gradini, livezi, campii
Roadele imbelsugate
Dau culori in armonii
Cand se lasa adunate.

Morcov, sprinten dansator,
S-a-nrosit de-atata hora…
-“ Zi-o mai incetisor!”
Pe un greier il implora.

Iar fasolea sta sfios
Pe un lujer si nu joaca,
Sa nu-i cada –ndata jos
Sirul perlelor din teaca!

Un cartof, cat un pantof
Rostogol e printre vedre.
Doar dovleacul are-un of:
-“M-am cam ingrasat, cumetre!”



CE TE LEGENI…
Mihai Eminescu

-Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vant,
Cu crengile la pamant?
-De ce nu m-as legana,
Daca trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Bate vantul frunza-n dunga-
Cantaretii mi-i alunga;
Bate vantul dintr-o parte-
Iarna-i ici, vara-i departe.
Si de ce san u ma plec,
Daca pasarile trec?
Peste varf de ramurele
Trec in stoluri randunele
Ducand gandurile mele
Si norocul meu cu ele.
………………………


GREIERELE SI FURNICA
Tudor Arghezi

Petrecuse cu chitara toata vara
Insa iata ca-ntr-o zi
Greierele se trezi
Fara musca, fara rama
Fara umbra de farama!
Ce sa faca? Hai sa ceara
La furnica,pan’ la vara,
Niscai boabe de secara!
-Pe cuvant de lighioana
Voi plati cinstit cucoana
Cu dobanzi,cu tot ce vrei…!
Dar furnica harnica
Are un ponos al ei:
Nu-i din fire darnica!
Si-i raspunde cam rastit:
-Asta vara ce-ai pazit?
-Daca nu e cu banat
Zi si noapte am cantat
Pentru mine, pentru toti…
-Ai cantat? Imi pare bine!
Acum joaca daca-ti vine!
Si calica de matuse
Tranti ivarul la use.

VAI SARACUL PUI DE CUC
CANTEC

Vai saracul pui de cuc
Pui de cuc, pui de cuc!
A cazut din varf de nuc,
Varf de nuc , varf de nuc!
Sus la codru ar zbura
Ar zbura, ar zbura
Nu-l ajuta nimenea,
Nimenea, nimenea!

La el vine mierla-n zbor
Mierla-n zbor, mierla-n zbor
Ce te doare puisor?
Puisor, puisor!
Hai cu mine la zavoi
La zavoi, la zavoi!
Ca plang brazii dupa noi
Dupa noi, dupa noi!

BALADA UNUI GREIER MIC
George Toparceanu

Doar pe coasta,la urcus,
Din casuta lui de huma
A iesit un greierus,
Negru, mic muiat in tus
Si pe-aripi pudrat cu bruma:
Cri, cri, cri
Toamna gri
Nu credeam c-o sa mai vii
Inainte de Craciun,
Ca puteam si eu s-adun
O graunta cat de mica,
Ca san nu cer imprumut
La vecina mea furnica.
Fiindca nu-mi da niciodata,
Si-apoi umple lumea toata
Ca m-am dus si i-am cerut…
Dar de-acus
Zise el cu glas sfarsit
Ridicand un piciorus
Dar de-acus s-a ispravit…

Cri,cri, cri
Toamna gri
Tare-s mic si necajit!


GREIERASUL
CANTEC

Spune-mi iubite copilas
Cum canta micul greieras?
Cri –cri-cri ,cri-cri-cri … bis
Asa canta micul greieras!

Spune-mi iubite copilas
Cum rade micul greieras?
Ha –ha- ha, ha-ha-ha … bis
Asa rade micul greieras!

Spune-mi iubite copilas
Cum doarme micul greieras?
M –m –m, m-m-m… bis
Asa doarme micul greieras