marți, 17 noiembrie 2009

POVESTE DE IARNĂ

Iarna iar grăbită vine
Şi întinde pe coline
Lungi troiene de zăpadă,
Adunând copii grămadă.
Aleargă, se bulgăresc
Şi cu toţi se veselesc.
Frigul faţa le-nroşeşte,
Viscolul se înteţeşte.
Fulgi mai cad uşor în noapte,
s-au stins şi ultimele şoapte...
În sobă focu-i liniştit,
Copiii toţi au adormit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu