Bobul de mac

Într-o zi, un greier cu ochii gri mergea pe un deal galben.Era singur şi în spatele lui nu venea nimeni. La un moment dat a ieşit din spatele lui o furnică. Furnica era neînsemnat de mică. Totuşi greierele a văzut-o şi a observat că ţinea în mână nişte poze.
-Sunt ale tale?o întrebă el.
-Nu numai ale mele,răspunse ea.
-Dar ale mai cui?
-Pot fi şi ale tale dacă vrei să fim prieteni.
-Ce înseamnă să fim prieteni?
-Nu ştii?
-Ştiu , dar de fiecare dată este altfel. De exemplu m-am împrietenit o dată cu un urs şi când ploua mă lăsa să stau în urechea lui şi nu se supăra când începeam să cânt până îl trezeam. Altă dată m-am împrietenit cu un melc. Melcul era gospo-
dar, avea casa lui şi tot ce-i trebuia. El mă punea să cânt, fiindcă spunea că îi place melodia.Dar când a venit iarna, a intrat singur în căsuţa lui şi nu m-a cre-
zut că şi mie mi-e frig.
-Înţeleg ce vrei să spui, răspunse furnica. Există prieteni adevăraţi şi prieteni falşi.
Şi cei doi au început să urce dealul.Furnica îi povestea întâmplări din copilărie
şi greierul o asculta cu atenţie. Când au ajuns sus,furnica a găsit un bob de mac.
-E tare frumos ,îi spuse greierele.
-Îţi place?
-Mult.
-Ţi-l dau ţie.
-Nu se poate.
-Ba da,ia-l.
-Nu pot să-l iau, fiindcă l-ai găsit tu şi e al tău.De ce să mi-l dai mie?
-Fiindcă tu nu ai nimic.
-Dar tu?
-Eu am pozele ,iar tu o să ai bobuleţul.
-Mulţumesc ,furnico...
Apoi au început să coboare dealul.Acum greierul avea şi el ceva: un bob de mac.
Şi mai avea ceva.Lângă el mergea furnica cu ochii vii, aurii.
Altceva nu s-a mai întâmplat după aceea, dar cei doi au rămas prieteni, cu toate că asta s-a întâmplat pentru un lucru atât de mic cât un bob de mac. Greierul primi bobul de mac, apoi merse mai departe şi cântă tot drumul.
Acum avea şi el ceva : un bob şi alături o furnică cu ochii vii, aurii.