Ghicitori

CINE-A “FĂURIT”, MĂI FRATE!
ASTE STRAIE MINUNATE?
LA MAŞINA DE CUSUT
CINE-I MEŞTER NE-NTRECUT?
                             (croitorul)

TE CONSULTĂ ŞI-ŢI PRESCRIE
POTRIVITA DOCTORIE ,
CUM SĂ NU FII BUCUROS
CÂND TE FACE SĂNĂTOS!
                             (doctorul)
CIORBE,SUPE,SĂRMĂLUŢE
SOSURI BUNE, CHIFTELUŢE,
PREGĂTEŞTE ISCUSIT
CĂCI E MEŞTER LA “GĂTIT”.
                             (bucatarul)


Colorat e ca o floare,
Trupul fin şi mic el are,
Zboară vara pe câmpie,
Spuneţi ce-ar putea să fie.
(Fluturele)

Parcă-i floare zburătoare
Şi are şase picioare!
(Fluturele)

Cine zboară printre flori
În zig-zag, de-atâtea ori?
Uite-aicea, pe o floare,
Două aripi gălbioare.
(Fluturele)

Aripi are,
Parcă-i floare.
Încotro a zburat oare? (Fluturele)

De-o parte şi de alta două scuturi.
Eşti floarea care nu te scuturi.
O floare însă, zburătoare,
Doar gingăşie şi culoare.
(Fluturele)

Panseluţă zburătoare
Cu argint pe aripioare –
Colindă din floare-n floare.
(Fluturele)

Pe sub razele de soare
Zboară pe câmp o floare.
(Fluturele)

Printre petale de floare,
Zboară aripi gălbioare.
(Fluturele)

Mici pitici cu felinare
Umblă noaptea pe cărare.
(Licurici)

Licărul ce trece-n zbor
Îl vezi noaptea călător.
E un bec pentru furnici?
Felinar e?
Tu ce zici? (Licurici)

Turmă mică, târâtoare,
Paşte-n pomi, nu pe ogoare!
(Omizile)

Mică, dar voinică,
În spate ridică
Sacul cu povară
Să-l ducă-n cămară.
(Furnica)

Trec grăbite pe cărare
Patru sute de picioare. (Furnicile)

Cine cântă toată vara
Prin fâneţe cu chitara?
(Greierele)

În loc să-şi caute mâncare,
El cântă vara pe ogoare. (Greierele)

Zi şi noapte prin fâneţi,
Auzi mii de cântăreţi.
(Greierii)

Ghici, ce gâză mititică
Cară-ntruna şi ridică
Boabe de grâu, păpuşoi,
S-aibă iarna-n muşuroi? (Furnica)

La trup are aripioare
Şi zboară din floare-n floare,

Harnică-i ca gospodina.
Ghiciţi cine-i? e …
(Albina)

Mititica şi drăguţă,
În stup cu regina stă.
Ea zboară din floare-n floare,
Mierea dulce s-o prepare. (Albina)

La cap limbă cu miere,
La coadă limbă cu venin.
(Albina)

Inspectează floricele
Şi strânge nectar din ele!
(Albina)

Are-un ac micuţ şi fin,
Zboară lin din floare-n floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare.
(Albina)

Ştiu o gâză hărnicuţă foc,
Strâns ă la mijloc,
Mereu zboară şi se duce
Pe la flori cu sucul dulce,
Îl adună pentru hrană,
În căsuţa din poiană.
Ştiţi voi oare cum o cheamă?
(Albina)

Din flori plicuri de dulceaţă
Strânge de cu dimineaţă.
(Albina)

Hărnicuţa gospodină
Strânge zahăr din grădină!
(Albina)

Printre fluturi şi lumini,
Strânge aur din grădini
Şi-l tot cântă, şi-l descântă,
Şi-l aşează-ntr-un palat
Dulce şi înmiresmat.
(Albina)

Stă la stup, că-i casa ei
Şi-ţi dă miere dacă vrei.
Însă, ştii că de-ai urlat
Una rea te-a înţepat
Şi ţipând cu gura plină
Te mai muşcă o...
(Albină)

Din flori, plicuri cu dulceaţă
Strânge chiar de dimineaţă.
(Albina)

Cară pulbere de stele
Şi dulceaţă din vâlcele.
(Albina)

Care gospodină
Strânge pentru cină
Zahăr din grădină?
(Albina)

Toată ziua ea adună
Din a florilor cunună,
Stropii de dulceaţă bună. (Albina)

Este un prieten bun,
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru şi cu şa,
Iarna-mi plimbă sania.
(Calul)

Roade oase,
Stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă. (Câinele)

E lânos şi stă la stână
Şi pe oi el le adună.
(Câinele)

Pe stăpân el îl păzeşte,
Pe duşman îl încolţeşte. (Câinele)
Când e frig, stă covrig,
Iar când vede un motan
Sare ca un năzdrăvan!
(Câinele)

Stă în lanţ, doarme în cuşcă,
Doar pe hoţ îl muşcă
Şi vesteşte pe oricine
Vine-n vizită la mine.

Ham, ham, ham,
Ce nume am?
(Câinele)

Slujba în gospodărie
El o face credincios
Şi primeşte drept răsplată
Câte-un… os.
(Câinele)

Un prieten credincios,
Fără frică, bătăios,
Hoţul frică de el are
Când îi iese în cărare.
Poţi să spui cum se numeşte
Cel ce curtea ţi-o păzeşte? (Câinele)

Face sluj şi dă din coadă,
Ştie oasele să roadă,
Stă in curte, doarme-n cuşcă,
Te şi latră, te şi muşcă!
(Câinele)

Animalele din casă
Umblă adesea pe sub masă,
Dar când se întâlnesc,
Tare rău se mai sfădesc!
(Câinele şi pisica)

Are blana mătăsoasă,
La căldură toarce-n casă;
La lăbuţe-are ghetuţe –
Stau ascunse în pernuţe.
(Pisica)

Are şi mustăţi şi gheare,
Uneori ca tigrul sare.
Lângă mine n-o mai las!
Am şi-acuma semn pe nas! (Pisica)

Cu pernuţe la lăbuţe,
Cine calcă-ncetişor
Parcă umblă pe covor?
(Pisica)

După sobă la bunica,
Toarce-ntruna mitica
Şi o cheamă Miaunica.
(Pisica)

Iată, bieţii şoricei
Fug iute din calea ei ?...
(Pisica)

Albă, neagră, pestricioară,
Sforăind în mustăcioară,
Dar când simte-un şoricel,
Ţup! Îl prinde sprintenel.
(Pisica)

Te zgârie, te ciupeşte,
Mereu se linguşeşte.
Pe şoareci îi pândeşte,
Din casă nu lipseşte.
(Pisica)

De-i mai pun: ochi de sticlă,
O mustaţă mică,
O ureche
Cu pereche,
Gura mică,
Se numeşte Miaunica.
Cine-i oare?
(Pisica)

Toarce-ntruna pe cuptor,
Fără fus, fără fuior,
Dar cum simte-un şoricel
Se repede după el.
(Pisica)

Să stea lângă sobă-i place,
N-are furcă, dar tot toarce.
Pe şoareci îi nimereşte,
Dar de câine se fereşte.
(Pisica)

Are mustăţi şi gheare,
Şoricelu-i de mâncare!
(Pisica)

Are coadă, are gheare,
Merge în patru picioare
Şi când nu-i acasă,
Joacă şoarecii pe masă.
Ghici, ghicitoarea mea! (Pisica)

Labe moi, trec pe oriunde,
În lăbuţe, gheare-ascunde! (Pisica)

Cine îndrăgeşte focul
Şi-şi spală mereu cojocul,

Toarce-ntruna cu mult spor
Fără furcă şi fuior?
(Pisica)

Toarce zi şi noapte.
(Pisica)

Cenuşiu şi tare mic,
El se teme de pisic.
Stă pitit, deoarece
Se numeşte…
(Şoarece)

Mic, cu inima haină,
Roade sacul de făină!
(Şoricelul)

Roade peste tot ce-apucă
Şi-şi târăşte coada lungă.
Roade toată ziulica
Până îl prinde pisica.
(Şoricelul)

Ea este bună la toate,
Ne dă carne, ne dă lapte,
Iar viţei mititei
Se numesc copiii ei. (Vaca)

Este mare, coarne are,
Hrănită bine e-n stare
Să-ţi dea lapte şi smântână,
Brânză proaspătă şi bună.
(Vaca)

Laptele ce-l bei
Este tot al ei.
“Muu” e vorba ei,
Ghiceşte, dacă vrei!
(Vaca)

Un dovleac pe patru beţe,
Geme şunca în coteţe!
(Porcul)

Butoiaş cu patru beţe,
Ce mai carne de ospeţe!
De nas poartă un inel
Şi drept coadă, un cârcel. (Porcul)

Cu râtul ei scormoneşte
Pământul îl răscoleşte,
El creste în bătătură,
Ne dă carne şi untură?
(Porcul)

În noroi se tăvăleşte,
Cu porumb el se hrăneşte,
Are coada covrigel
Şi la rât are inel.
(Porcul)

Vara buruieni îi dai
Toamna, boabe şi mălai,
Cartofi, sfeclă furajeră.
Grăsanul nostru de-aici
Iarna dă la schimb, şorici,
Cârnaţi, caltaboşi, cărniţă,
Şi-o gustoasă şunculiţă.
(Porcul)

Gât semeţ,
Picioare zvelte,
Poartă şaua în spinare
Şi duce omul călare.
Cine-i oare? (Calul)
Roşcat, negru sau bălan
Cu potcoavă la picior,
Face-ntruna tropa-trop
Şi aleargă la galop.
(Calul)

E un animal cuminte,
Nu-i place însă ploaia,
Paşte-n turmă şi dă lapte,
Dă şi lână şi e…
(Oaia)

Bucălaia de la stână
Ne dă miel, lapte şi lână!
(Oaia)

Are lâna lungă, creaţă,
Paşte iarba sus la stână
Şi-ţi dă caş şi brânză bună.
(Oaia)

Cu copite încălţată
Şi-n cojoc e îmbrăcată.
Rumegă la iarbă-ntr-una.
Ne dă carne, lapte, lână,
Adăpostul ei e-n stână.
(Oaia)

Blana ei e bună
De ciorapi de lână.
Bunicuţa-i face,
Pe când lână toarce.
Ghiceşte!
(Oaia)

E păzită zi şi noapte
Când mănâncă sau dă lapte,
Sau când doarme (că-i firesc)
De un câine ciobănesc.
Puiul i-l sacrificăm
Când de Paşte îl mâncăm.
De e neagră sau bălaie
Ştim cu toţii că e..
(Oaie)

Clăi de lână-n patru beţe
Pasc răzleţe prin fâneţe…
(Oile)
Are coarne şi bărbiţă,
Părul aspru şi-o codiţă.
Ea pe pomi se caţără,
Iedul drag îşi apără.
(Capra)

Are două mici corniţe,
Coadă scurtă şi bărbiţă,
Bea într-una multă apă,
Oare cum se cheamă?
(Capră)

Cărăuş vestit în turmă,
Duce oile din urmă.
(Măgarul)

Cu oile stâna-mparte
Şi cară desagi-n spate.
(Măgarul)

Roşcăţel, negru sau bălan,
Cu potcoavă la picior,
Face-ntruna tropa-tropa
Şi aleargă la galop.
(Calul)

Urechiat cu blana deasă
Stă mai mult pe lângă casă!
(Iepurele de casă)

E fricosul cel mai mare
Iute-aleargă-n depărtare,
Dar la morcovi de îl chem
Vine, doar să-i fac un semn!
(Iepurele de casă)

Cât e vară - cucurigu!
Cucurigu - când dă frigul!
Cine-i frate dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?
(Cocoşul)

Nu sunt ceas, nu cânt tic, tac,
Gălăgie însă fac,
Zorile eu le vestesc
Şi pe toţi eu vă trezesc?
Cocoşul)
La cap pieptene
Şi la coadă secere,
La grumaz coş cu grăunţe. (Cocoşul)

Cine este pintenat ?
Şi ne cântă de pe gard ?...
Cucurigu!
(Cocoşul)

La cap pieptene,
La trup pepene,
La coadă secere,
La picioare răşchitoare.
(Cocoşul)

Cavaler împintenat,
Sus, pe gard, stă cocoţat
Şi tot strigă prin vecini
Că e şef peste găini!
(Cocoşul)

Roşior, împintenat,
Este primul la sculat.
Calcă ţanţoş, ostăşeşte,
Poartă cuşmă haiduceşte,
Cântă de te asurzeşte.
(Cocoşul)

Am un ceas cu pieptene
Şi-n coadă c-o secere.
Cine-i?
(Cocoşul)

Orologiu pintenat
Dimineaţa cântă-n sat.
(Cocoşul)

Ziua cotcodăceşte,
Ouăle şi le cloceşte,
Cu boabe ea se hrăneşte,
Ziceţi voi, cum se numeşte? (Cloşca)

Cu ghearele scormonesc
Şi râme ştiu să găsesc.
Prieten îmi e cocoşu’,
Cel frumos cu pinten roşu,
Sigur sunt că mă ghiciţi,
Dar vă rog nu vă pripiţi?
(Găina)

Face ouă zeci si sute
Dacă-i dai grăunţe multe.
(Găina)

Ghemuleţ cu fraţi mai mulţi,
Piuind umblă desculţ,
După apă şi mâncare.
Puf de aur, puf de soare.
Cine-i oare?
(Puiul de găină)

Motocel, mititel, auriu,
Cu glasul viu,
Strigă tare: piu, piu, piu!
(Puiul)

Cioc, cioc, cioc în fortăreaţă
Sparge zidul către viaţă!
Ghemotocul auriu:
„Unde-i mama? Piu, piu, piu!”
(Puiul)

Am o pasăre rotată
Stă cu coada învolburată
Şi te-aleargă în curtea toată.
(Curcanul)

Cine-i mândru şi-nfoiat
Şi cu moţ de nas legat? (Curcanul)

Am şi moţ, am şi mărgele,
Vai, cum mă mândresc cu ele!
În pene mă umflu tot
Şi sunt roşu, roşu, foc! (Curcanul)

Se roteşte şi pufneşte,
Prin curte el se mândreşte
C-are coada evantai
Şi mărgele cum tu n-ai. (Curcanul)


Ba îşi umflă penele
Şi-şi pune mărgelele,
Ca să facă pe măreţul,
Ba pe urmă, cântăreţul,
Cu gâtul lui costeliv,
Devine cam guraliv.
(Curcanul)

Atunci când sunt în ogradă
Ga, ga, ga se iau la sfadă,
Iar când sunt pe lângă lac,
Baie întruna fac.
(Gâştele)

Papucii ele caută
Şi fac o gălăgie…
Cu capul sunt sub apă,
Cine să fie?Cine să fie?
(Gâştele)

Jupâneasa durdulie,
Cu rochiţa cenuşie,
Lucrată din pene lucii,
Caută pe lac papucii.
(Gâsca)

Te-asurzeşte
Când grăieşte,
Spune-ntruna: ga, ga, ga,
Parcă numai s-ar certa. (Gâsca)

Cred că macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
După atâta mac-mac-mac
Pleacă să înoate-n lac.
(Raţa)

Toată ziua stă pe lac
Şi ne cere mereu ... mac!
(Raţa)

Când o cauţi e pe lac.
Toată ziua: mac, mac, mac!
Şi te scoală dimineaţa!
Mac, mac, mac! Este …
(Raţa)


Lipa, lipa, talpă lată.
Maca, maca, ziua toată.
Trece lacul goană,
La înot e campioană.
(Raţa)

Balta o iubeşte,
Apa o doreşte,
Măcăie de zor,
Cine-o fi? Azor?
(Raţa)

Legănat e mersul meu,
Puii mei sunt "bobocei”
Şi la baltă merg cu ei.
Cu gâsca sunt rudă bună
Şi-n coteţ stăm împreună.
Dăm foloase omului,
Creştem lângă casa lui.
(Raţa)

Are mersul legănat,
Dar mai mult ea stă pe lac.
(Raţa)

E o pasăre ce-noată
Şi măcăie prin ogradă.
(Raţa)

Cine are ciocul lat,
Are mersul legănat,
Se îndreaptă către lac
Şi tot face...
Mac, mac, mac?
(Raţa)

Nu e mire, nici mireasă,
Are trenă mătăsoasă
Cu bănuţi frumoşi, verzui,
Hai ghiciţi numele lui!
(Păunul)

Cine şade în cuibar
Ca un cocoloş de var?
(Oul)

Ce este ţepos şi mic,
Şi mănâncă şerpi?
(Ariciul)

Animal cu capu-n jos
Şi este foarte ţepos,
De vrei să-l ridici de jos.
(Ariciul)

Pleacă moşu-ncet la vie
Cu scai mulţi pe pălărie!
(Ariciul)

Ghicitoarea ştiu că-ţi place.
Ce-i ca un burduf de ace,
Ca un pepene cu ţepi?
Ia gândeşte-te. Pricepi?
Şi răspunde-n doi, trei timpi,
Cine are mii de ghimpi?
Cui îi ustură şoriciul?
N-ai ghicit ca e…?
(Ariciul)
(T. Arghezi)

Are zeci de ace groase
Dar nu ţese nici nu coase. (Ariciul)

Mititelul plin de ace,
Vine pe cărare-ncoace.
Şi la mine dacă-l chem,
Iute el se face ghem.
(Ariciul)

Din gradina lui Mihai,
De sub tufe de urzici
A ieşit un ghem de scai
Ca sa caute furnici.
Ce sa fie oare, ghici?
(Ariciul)

Noi cu acul tragem aţa,
El cu ace-şi apără viaţa!
(Ariciul)

Trece paşa pe uliţe
Cu trei mii de suliţe.
(Ariciul)

Cine trece-ncet pe uliţi
Înarmat cu mii de suliţi?
(Ariciul)

Are capul plin de ace.
De-l atingi, el ghem se face!
(Ariciul)

Dar pricepi,
N-are păr, ci numai ţepi!
(Ariciul)

Se tot plimbă fără grabă
Şi prin iarbă are treabă.
Dacă simte un duşman,
Se preschimbă-n buzdugan.
De-ai avea două cojoace,
Tot nu poţi scăpa de ace.
(Ariciul)

Pe luncă şi prin zăvoaie
Scoate moşul muşuroaie!
(Cârtiţa)

În cojoc întors pe dos
Mormăind morocănos,
Umblă pustnic prin pădure
După miere, după mure.
Vara-l vezi după vânat,
Iarna stă-n bordei culcat.
Când dezgheţurile vin,
S-a trezit şi…
(Moş Martin)

Umblă moşul prin pădure
După zmeură şi mure!
(Ursul)

Ştiţi voi cine umblă după mure
Şi trăieşte în pădure ?
(Ursul)



În bârlog petrece iarna,
La prisacă merge vara.
Mor, mor, mor...
(Ursul)

Vara umblă după miere,
Iarna doarme să prindă putere.
(Ursul)

Cu cojoacă şi desculţ
Umblă mormăind prin munţi!
Lenevos cum e, nu şagă,
Doarme dup-o vară-ntreagă
Şi visează el, vezi bine,
Numai miere de albine.
(Ursul)

Mormăind de zor prin iarbă,
La albina vine-n grabă
Miere să îi dea şi lui
Să mănânce cu ai săi pui.
(Ursul)

Iarna-şi vâră nasu-n blană
Şi din unghii îşi sug hrană,
Iar vara, sus pe munţi,
Zmeură culeg desculţi.
(Urşii)

Blana roşcată,frumoasă,
Coada-i lungă şi stufoasă,
Vine noaptea prin gradină,
Fură-o raţă şi-o găină.
(Vulpea)

Cumetriţa cea şireată
Vine-adesea prin vecini
Şi-amatoare se arată
De a “cumpăra” găini.
(Vulpea)

Roşcovana cea isteaţă
Umblă pe la cotineaţă.
(Vulpea)

Are-o coadă înfoiată,
Hoaţă este şi şireată
Dar e vai de coada ei
Când dă peste ea Grivei. (Vulpea)

Coada ei e stufoasă,
De găini ea nu se lasă.
(Vulpea)

Roşioară şi codată
Umblă noaptea prin poiată
Şi la noi şi la vecini,
Ca să „cumpere” găini.
De plătit, nu le plăteşte
Şi pe loc le jumuleşte,
Hoaţa aste, cum se numeşte?
(Vulpea)

În scurteică îmbrăcată,
Dă târcoale la poiată.
Şi tot umblă prin pădure,
Ca ceva-ceva să fure.
(Vulpea)

Ce să fure dacă n-are?
Pare moartă-n drumul mare.
Despre cine vorba este?
O cunoaşteţi din poveste.
(Vulpea)

Cine-i doamna roşcovană,
Ce-şi tot plimbă mândra blană
De ici, acolo prin vecini,
Rost să facă de găini?
(Vulpea)

Cu coada stufoasă,
Cu bot ascuţit,
La coteţul nostru
Des a nimerit.
(Vulpea)

Găini, pui şi raţe,
Ia tot ce găseşte,
Hoaţa asta spuneţi:
Ştiţi cum se numeşte?
(Vulpea)


Plimbă-te codată
Cu blana roşcată
Prin pădurea toată,
Dar nu prin poiată,
Că Grivei, de vine,
Va fi vai de tine!
(Vulpea)

Cumătra cea roşcată
Şi din fire e şireată,
Se furişează-n grădini,
Dând iama pe la găini.
(Vulpea)

Îl zăreşti cam de departe,
Că-i sticlesc ochii în noapte,
Lângă stână stă la pândă
Ca să-i pice-o oaie blândă. (Lupul)

Pădurar cu şubă sură,
Ce păzeşte, asta fură.
Lacom, hrăpăreţ, avan
S-ar tocmi la oi cioban.
(Lupul)

Pădurile ocoleşte,
După miel se prăpădeşte
Şi tot strigă: hau, hau, hau!...
Multă pradă vreau să iau.
(Lupul)

Sare iute pe crenguţe
Cu alune în lăbuţe.
Şi roşcată e blăniţa.
Cin-să fie?
(Veveriţa)

O sportivă cu renume
Umblă-n pomi după alune. (Veveriţa)

Tuş ghiduş, coadă roşcată
Peste cetini aruncată.
(Veveriţa)

Ronţăie nuci şi alune
Sare graţioasă,
Coada-i e stufoasă –
De-o ghiceşti, îndată spune!
(Veveriţa)

Roşioară flacără
Pe copaci se caţără.
(Veveriţa)

Toată lumea-aşa îi spune:
„Mâncătoarea de alune”.
Ronţăind cu dinţişorii,
Macină ca roata morii.
(Veveriţa)

Casă, ca o gospodină,
Are o cămară plină,
Crengile-o-ndrăgesc şi-o saltă
De pe una pe cealaltă.
(Veveriţa)

Flăcăruie, flacără
Iute se mai caţără!
Uite-o, nu e!
Uite-o, nu e!
Mică e, dar coada-i mare,
Pe copaci în fugă suie
Şi din creangă-n creangă sare.
Roade nuci, îi plac alune…
Cum o cheamă? Haide, spune!
De-i vezi flacăra-codiţă,
Strigi îndată…
(Veveriţă)

În copac se caţără
Şi pare că scapără
Ca o flacără,
Uite-o, nu ;
Roade-alune.
Cum îi spune?
(Veveriţa)

Este tare mititică,
O zăreşti prin rămurică,
Însa coada ei stufoasă
O face aşa frumoasă.
Cu alune se hrăneşte,
Spuneţi voi cum se numeşte?
(Veveriţa)
Are coada măturoi,
Ochii mici, foarte vioi,
La urechi cu cănăfei
Şi la bot mustăţi vreo trei.
(Veveriţa)

Fuge, chiar la deal mai bine
Şi se teme de oricine.
Este mic şi drăgălaş
Şi se cheamă…
(Iepuraş)

Cum mănâncă un morcov mare
Frica-l pune pe picioare
Două lungi şi două scurte
Cin’ să fie el poznaşul,
Dacă nu e...
(Iepuraşul)

La deal repede şi fără ocol,
Iar la vale rostogol.
(Iepurele)

Urechiat cu haine sure
Stă pe câmp şi în pădure!
(Iepurele de câmp)

Lungi urechi, picioare lungi,
Doar cu puşca îl ajungi.
Doarme-n lan ori sub tufiş,
Tot cu ochii mari, deschişi.
Mustăciosul acesta, oare, e fricos?
Sau mi se pare?
(Iepurele)

Urechi lungi şi coadă scurtă,
Parcă-aleargă tot pe burtă.
Are-o hrană preferată:
Morcovi, varză şi salată. (Iepurele)

Lungi urechi, mustăţi la bot,
O codiţă cât un ciot,
Ţopăie la vale,
Pe patru picioare
Câte două egale.
Cine-i oare? (Iepurele)

Urechi lungi, mustăţi, codiţă
Şi-o fărâmă de codiţă.
(Iepurele)

Fricos ca dânsul nu-i,
Se teme şi de umbra lui. (Iepurele)

Codiţa mi-e mititică
Şi tremur mereu de frică.
Urechile-lungi de tot
Şi mustăţi am pe la bot.
Eu cu morcovi mă hrănesc,
Spuneţi voi, cum mă numesc?
(Iepurele)

Urechi lungi, mustăţi la bot
Coadă nu mai am de loc.
Sunt fricos nevoie mare,
Am doar morcovi de mâncare.
(Iepurele)

Urechi lungi, picioare lungi,
Nici cu puşca nu-l ajungi.
E fricos nevoie mare
Şi de-o frunză el tresare.
(Iepurele)

Motan cu blana tărcată
Şi cu coada mult scurtată,
La urechi are-agăţaţi
Doi cercei catifelaţi!
(Râsul)

Mândru şi încoronat,
Prin poieni este-mpărat!
(Cerbul)

Cine umblă mult prin lume
Şi tot se strigă pe nume?
(Cucul)

Singuratic şi hai-hui,
Îşi cântă numele lui.
(Cucul)

Tot îşi strigă numele
Sus, în pădurice;
Puii însă creşte…
Mica pitulice!
(Cucul)

Doar primăvara-n crânguri
I se-aude numele şi cântul.
Cântă des, însă puţin,
Puii-i ies în cuib străin.
(Cucul)

Toată ziua zboară-n zare
Şi din pliscu-i ciripeşte,
Iar când plouă se opreşte,
Sub streşini se zgribuleşte. (Vrabia)

Lacomă, gălăgioasă
Ţopăie pe lângă casă!
(Vrabia)

Cip, cirip, cip, cirip,
Se aude-n pădurice.
Cine cântul dulce-şi zice?
Cine, ca n-o văd la chip? (Vrabia)

Duce veste
Ca-n poveste
Şi oricui el ştie-a spune,
Că e semnul păcii-n lume.
(Porumbelul)

Pe picioare lungi, înaltă,
Paznică e peste baltă.
(Barza)

Să-mi ghiciţi o ghicitoare:
Înaltă, cu lungi picioare,
Pene negre pe-aripi are,
Peste broaşte e mai mare! (Barza)

Cine crezi că este oare?
Cine-ntruna numai sare?
Ea trăieşte şi în lac
Şi tot strigă: oac, oac, oac!
(Broasca)

Oac, oac, oac,
Se-aude pe lac.
De te-apropii –
Cântăreţii iute tac!
(Broscuţele)

Umblă fără picioare!
Nu zboară, doar cu aripioare!
Ochii privesc,
Nici nu clipesc!
(Peştele)

Zână albă ca o vrajă
Lin pe apă ea pluteşte,
Între trestii stă de strajă
Şi în apă ea priveşte
Cine e? Cine-o ghiceşte? (Lebăda)

O săgeată de cărbune
Zboară iute peste lume!
(Rândunica)

Sol de primăvară!
La trup, curată;
În zbor, săgeată;
Coada crestată…
Toamna pleacă iar,
Departe de ţară.
(Rândunica)

De cu primăvară,
Ca săgeata zboară,
Doamna noastră nouă
Cu coada în două. (Rândunica)

Negre şi-albe-s penele,
Coada parc-ar fi un V.
Pleacă de la noi din ţară,
Primăvara vine iară.

Zboară iute, este mică
Şi se cheamă…
(Rândunică)

Coada ca o furculiţă,
Roşioară sub bărbiţă.
Toamna plec de-aici din ţară,
Primăvara mă-ntorc iară. (Rândunica)
Lângă voi stau fără frică
Şi mă cheamă...
(Rândunică)

Pasăre galbenă-n cioc,
Fluieră un cânt cu foc!
(Mierla)

Ce moţată, dragii mei,
A prins Creangă într-un tei?
(Pupăza)

E doctor vestit în crâng,
Dă cu ciocul târnăcop
Poc, poc, poc din loc în loc.
(Ciocănitoarea)

Şoricel cu aripioare
Poartă numele de floare! (Liliacul)

Poartă-n spate o cetate
Şi din ea doar capu-l scoate!
(Ţestoasa)

Farfurie umblătoare
Cu cap, coada şi picioare.
(Ţestoasa)

Voinicel cu cornişoare
Umblă cu casa-n spinare. (Melcul)

Cine umblă pe cărare
C-o cetate în spinare?
Are coarne, dar nu-mpunge,

Orice gâză-l poate-ajunge,
Că el mere-agale, agale,
Şi la deal, dar şi la vale.
(Melcul)

Cu căsuţa în spinare
Să alerge, nu e-n stare,
Dar pe unde trece lasă
Fire lucii de mătase.
(Melcul)

Stă întotdeauna-n casă,
Iar de ploaie nici că-i pasă
Şi, deşi n-are picioare,
Merge-agale pe cărare.
(Melcul)

Casa mare-şi duce-n spate,
Pe tălpici adevărate,
Iar pe unde trece lasă
Fir de-argint şi de mătase. (Melcul)

Are coarne, dar nu-mpunge,
Şi pe leneşi îi ajunge!
(Melcul)

Merge, merge, greu ajunge!
Are coarne, dar nu-mpunge,
Iar când iese la plimbare,
Îşi ia casa în spinare. Cine-i?
(Melcul)

Duce singur casa-n spate.
Vezi cât e de mic, şi poate!
Da, dar vezi, şi casa-i mică
Ei, da’ totuşi o ridică
Mai ales că el nu are
Mâini, o coadă sau picioare.
Merge-ncet, nu se grăbeşte
Că e greu şi oboseşte
Seara nu-şi aprinde becul
Ci se culcă-n casă...
(Melcul)

Cine umblă-n ziua mare
Cu căsuţa în spinare?
(Melcul)

Nu e peşte, nici vapor
Uriaşul mărilor!
(Balena)

Nu-i pisică, nici motan
E vărgat şi roşcovan!
(Tigrul)

Uriaş cu nasul mare
Poartă oameni în spinare!
(Elefantul)

Are trompă,- i uriaş,
Merge leneş pe făgaş
Şi îi place după ploaie
Să se scalde în noroaie.
Cel din Asia e mai mic
Şi mai jucăuş un pic,
Cel din Africa-i mai mare
Şi de nimeni teamă n-are.
(Elefantul)

Animal cu chip de om
Ţopăie din pom în pom! (Maimuţa)

Animal cu trup tărcat
Şi cu gât nemăsurat!
(Girafa)

Cărţile cu poze, toate,
Se întrec să ne-o arate.
Haina ei de stropi e plină
Şi-are-un gât cât o prăjină.
(Girafa)

Toată ziua poţi vedea
Un căluţ în pijama.
(Zebra)

Alb, greoi, cu părul fin,
Seamănă cu Moş Martin!
(Ursul polar)

Sunt „cumetre” cu grămada,
Însă albe ca zăpada!
(Vulpile polare)

Cine poate să-l ajungă
Pe acest alergător,
Care-şi poartă puii-n pungă?
Îl ghiciţi foarte uşor!
(Cangurul)

Fără el nu poţi trăi.
Îl respiră cei ce-s vii.
Nu îl vezi, da-l simţi curat
Doar când e nepoluat.
AERUL


În natura existentă,
Incoloră, transparentă,
Fără gust, fără miros,
Lichidă şi de folos
Când spălăm sau când gătim,
Setea când ne-o potolim.
APA

Cerul s-a întunecat
Toţi se-ascund şi dintr-odat’
Bate vântul, plouă, tună
Vai! Afară e ...
FURTUNĂ


La doi paşi nu poţi să vezi.
Că-i perdea prin aer crezi.
Aburi mici de apă sunt
Stând aproape de pământ.
CEAŢA


După ploaie,iată, s-a ivit pe cer
Un şal lung pe care-s culori fel de fel
Minunate-s toate, strălucind în soare
Şi-s născute-n stropii ploii trecătoare.
CURCUBEUL
Răsărind de dimineaţă
Încălzeşte tot ce-i viaţă
Şi lumină dăruieşte
Lumii care se trezeşte.
SOARELE

E rotundă câteodată
Sau ca o banană-arată.
Regină ne-ncoronată
Sus, pe bolta înstelată.
LUNA

Sus be boltă se aprind,
Petrec noaptea licărind
Şi în zori de zi dispar
Ca s-apară noaptea iar.
STELELE

Este singurul copac
Care e-n casă băgat.
Beculeţe-n el lucesc
Şi copiii-l îndrăgesc.
(Brăduţul)




Când zăpadă e afară,
Ea pe derdeluşuri zboară,
Iar când vremea s-a încălzit,
E dusă la odihnit.
(Săniuţa)
Ce e alb şi cade din cer iarna?
(Zăpada)

Albă ca şi creta
Moale ca lâna
Uşoară ca pana
Piere ca spuma.
( Zăpada)

Nu-i covor, dar se aşterne.
(Zăpada)

Moale, albă şi pufoasă
Pentru câmp e haină groasă.
(Zăpada)

Albă plapumă şi moale
S-a întins pe deal şi vale.
Când soseşte primăvara ,
Se topeşteplăplumioara.
( Zăpada)

Din argint, cernut din cer,
Ţese iarna lăicer,
Şi-l întinde, alb şi mare,
Să-ţi ia ochii până-n zare.
(Zăpada)


A venit baba din munţi,
Peste râuri, peste punţi.
Şi a prins, spunând poveşti,
Flori de gheaţă la fereşti.
( Iarna)





A venit baba din munţi,
Peste râuri făcând punţi
Şi a prins spunând poveşti,
Flori de gheaţă la fereşti.
(Iarna)


Cine vine cu steluţe
Albe-n frunte
Dinspre munte?
(Iarna)

De zăpadă câmpul e acoperit,
Nu mai stă ninsoarea.
Cine a venit?
(Iarna)



Ce creşte cu vârful în jos?
( Ţurţurul de gheaţă)

Când poţi duce apă în sită?
( Când e gheaţă)

Pe fereastră printre flori
Şi-n obraji lasă bujori.
( Gerul)

Cine-i meşter iscusit
Şi cu iarna a venit
Şi-n fiecare dimineaţă
Îmi pictează flori de gheaţă?
(Gerul)

Cine pune peste noapte
Un pod zdravăn peste ape?
(Gerul)

De la mare pân-la munte
Picură stele mărunte.
( Fulgii de zăpadă)

Mic, uşor, purtat de vânt,
Cade, cade la pământ,
Ţine cald ca un veşmânt.
(Fulgul de zăpadă)

Parc-ar fi nişte petale,
Ori steluţe ce dansează
Norii le presară iarna
Şi pe gene ţi le aşează.
(Fulgii de zăpadă)

Vin oiţe de la mute
Cu steluţe-n frunte.
(Fulgii de zăpadă)


Om făcut de mâna mea,
Cu ochi negri şi lulea.
Nici-un viscol nu-l răstoarnă,
Că e sprijinit de…iarnă.
(Omul de zăpadă)

Stă în curte, lângă pom.
Îi zici om, dar nu e om;
Şi când soarele-ncălzeşte,
Nu-l mai vezi, că se topeşte.
(Omul de zăpadă)

Stă pe loc şi nici nu-i pasă
Şi-i atâta de răcit!
Dar nu vrea să vină-n casă...
Că nu-i place! - L-aţi ghicit?
(Omul de zăpadă)



Când nu e zăpadă
Doarme în ogradă,
Dar când ninge-afară
Cu copiii zboară.
(Sania)


Are tălpi, n-are picioare,
Fuge iute doar la vale,
Iar la deal, urcă agale.
(Sania)

Cu ea iarna sus în deal
Vin iute nu am habar,
Pe zăpadă alunec tare,
Nimeni nu ne stă în cale?
(Sania)

Fără cai şi fără roate,
O nălucă cu tălpici
Fuge pe şosea de lapte...
Ce-o fi asta?... Ghici!
(Sania)

Cumpăna si cu mistria
Ii arata meseria.
(Zidarul)


Cin te asculta si-ti prescrie
Cum sa iei o doctorie?
(Medicul)


Cine-i harnic, muncitor
Pe tarla si pe ogor,
Pentru hrana tuturor?
(Grădinarul)


Cine coase cu mult spor
Stofa, pânza si mătase
In folosul tuturor?
(Croitorul)


Cine îşi câştigă banul
Mânuind atent volanul? .
(Şoferul)


În clasa pe orişicine,
Îl învaţă ce e bine?
(Educatoarea)


Cum îi spune celui care
Pune trenul în mişcare?
( Mecanicul de locomotivă)

Pe mama capra o ascult
Usa eu nu o deschid
Ghiciti oare, cine sunt?

Ca sa-si faca glasul frumos si clar,
Lupul s-a dus la…….

Lupul infuleca lacom incat
Sarmalele mergeau intregi pe….

Eu sunt sprinten, pintenat
Bogatii am adunat.

Gaina facea oua,
Pe zi cate….

Dupa bataie, de frica,
Gaina a ouat o ….

In casa cu lucruri mici
Locuiau…..

Fata de imparat, ispitita
A mancat partea de mar …..

A fost odată un cocoş
Care s-a-ntors bogat la moş.

Ştiu un urs cu coada-n cleşte,
Fiindcă a vrut să prindă peşte.

Bărboşi şi de mulţi ani cărunţi,
Cei şapte se-ntorceau din munţi.

El vina o dădea pe urs,
Spunand că de la dansul ştie,
Că ar fi zis pe iezi să-nveţe
Cojocărie.

Ursul cand în pom lovea,
Vulpea rău se aolea
Dar, cand da pe la picioare,
Ea zicea că nu o doare.

Şi-a venit şi găinuşa
Ca să ouă mărgeluşa.

-Cioc, cioc, cioc,
-Cine e, oare?
-Nepoţica cu mancare.

Caprele , de bucurie,
Horă mare au pornit,
Şi vor fi jucand şi astăzi
Dacă n-or fi obosit.

Ion Creangă ne spunea
Că o mamă capră avea
Iezişori mititei
Ştiţi caţi iezi avea ea?

Pe un ger foarte cumplit
Vulpea mi l-a păcălit
Fără coadă a rămas
Şi îi rade-acum în nas?

Să vă spun o ghicitoare
Despre ceva de mâncare:
Crude sau puse la fiert
Se consumă ca desert,
Recunoaşte orişicine
Că-s pline de vitamine. (Fructele)

Sfat
Regulile sunt chiar simple:
Trebuiesc bine spălate,
Grijă ai să nu se-ntâmple
După ce au fost mâncate.

Patru fraţi stau într-o casă
Şi de ploaie nu le pasă!
(Nuca. Miezul de nucă)

Laolaltă patru fraţi
În bărcuţe stau culcaţi.
Mie cel mai mult îmi plac
Când îi simt în cozonac.
(Miezul de nucă)

Are coajă, are miez
Şi e bună când se usucă.
Pentru cozonac o pisez
Şi se cheamă… (Nucă)

Patru fraţi o haină îmbracă!
(Nuca)

Patru fraţi gemeni născuţi,
Tot îmbrăţişaţi crescuţi,
Oricând îi vedeţi la un loc
Înveliţi într-un cojoc.
(Nuca)

Miezul e doar de mâncat,
Coaja e de aruncat,
Şi în sac se pot păstra,
Sparte doar se pot mânca.
(Nucile)

Stă pe viţă brobonat
Şi e dulce la mâncat.
Să fie un ciucure?
Fugi de-aici, că-i… (Strugure)

Ciucur verde sau roşcat
Pe arac stă agăţat,
Cine este? L-aţi aflat?
(Strugurele)

Stă la soare agăţat
Cu boabele alb-roşcat
Sau negru întunecat.
L-am cules şi l-am mâncat.
(Strugurele)

Boabele îi sunt mărgele,
Însă în ciorchini stau ele.
Must şi vin din ele fac,
Cui îi dai, zău că îi plac !
(Strugurele)

Pe arac înfăşuraţi,
Ciorchinii stau doar să-i luaţi.
(Strugurii)

Eu pe vârfuri mă ridic,
Însă, nu culeg nimic.
A! l-am prins! O minge pare,
Dar ce bun e la mâncare!
(Mărul)

Verde, auriu sau roş’,
E ascuns printre frunzare.
Îl culeg şi-l pun în coş,
După ce s-a copt la soare. (Mărul)

Un rotund puţin turtit,
În livadă găzduit,
Are frunză şi codiţă,
Mustăţi, dar nu-i pisicuţă.
Pe-o jumătate-i înfocat,
Pe cealaltă-i luminat.
(Mărul)

Rotunjoare, colorate
În cămară sunt păstrate
Şi cu ele curăţate,
Faci plăcinte minunate.
(Merele)

Balon dezumflat,
Galben colorat,
Are mustăcioară
Şi se cheamă…
(Pară)

Toamna-i vânată, brumată,
Iară iarna-i afumată!
(Pruna)

Acrişoare sunt şi bune
Brumării li se mai spun.
Şi la fiert dacă se pun,
Faci cel mai gustos magiun.
(Prunele)

Bilişoare roşioare
Strălucesc frumos la soare,
Cu codiţele perechi,
Să le pui după urechi.
(Cireşe)

În grădina lui Pandele
E un pom plin cu mărgele,
La culoare-s roşii toate
Cu codiţe-mperecheate.
(Cireşele)

La început este verde.
Cu cât soarele
O încălzeşte mai tare,
Devine roşie.
Poartă fes verde
Şi poate că v-am spus
Deja prea multe,
Dar este un fruct minunat.
(Căpşuna)

Nu-i caisă, că-i roşcată
Şi-are pieliţa pluşată.
(Piersica)

E zemoasă, parfumată
Şi mereu e îmbrăcată
Cu o hăinuţă pluşată.
(Piersica)

Seamănă c-o zărzărea,
Da-i mai mare decât ea!
(Caisa)

Se coace vara la soare,
Piersica-i sora mai mare.
Parfumată şi cărnoasa
Face dulceaţa gustoasă.
(Caisa)

Tărtăcuţă aromată
Ca un morcov colorată,
Din ţări calde cumpărată! (Portocala)

O minge portocalie
Să o mănânci te-mbie;

Din ţări calde e adusă
Şi-n fructieră este pusă.
(Portocala)

Suntem fructe colorate,
Suntem foarte parfumate,
Suntem cam zemoase,
Dar suntem foarte gustoase.
Una-i acră, alta-i dulce,
Din ţările calde ni s-aduce?
(Lămâia şi portocala)

Seamănă cu-n castravete
Dar e galbenă, nu-i verde.
Maimuţica de-ar avea
Toată ziua ar mânca.
(Banana)

Stă burtosul pe câmpie
Năsturei în el o mie.
(Pepenele roşu sau dovleacul)

Coaja verde, miezul roşu,
Sâmburii negri ca tuşu’. (Pepenele)

Ascuns în cămaşă verde,
Miezul de foc nu se vede.
Când mănânci o feliuţă,
Parcă sufli-n muzicuţă.
(Pepenele)

Ţăruş galben ascuţit
În pământ şade înfipt.
Cine este? L-aţi ghicit? (Morcovul)

Are pleata verde moşu’
Nasul lung, hazliu şi roşu,
Pleata flutură în vânt,
Nasu’ roşu e-n pământ.
(Morcovul)

Trebuia s-ajungă-n ciorbă,
Însă fără nici o vorbă,
Unui prieten de afară,
Nas eu l-am făcut să pară.
(Morcovul)

Nasul roşu în pământ,
Coada verde, sus, în vânt.
(Morcovul)

Roşu, lung şi mustăcios
Mai subţire ori mai gros,
Dulce, vitaminizat,
Rege-i peste zarzavat.
Ghici, ghicitoarea mea.
(Morcovul)

O ridiche albă, dulce,
Vara-n fabrică ajunge,
O dezbracă de cojoace
Şi în zahăr o preface!
(Sfecla de zahăr)

Am cămăşi nenumărate
Le port pe toate îmbrăcate.
(Varza)

Şade mândră-ntr-un picior,
Lăudându-se oricui -
Că ea poartă-n al ei spate
Cămăşi albe şi verzui! (Varza)

Din ale ei multe foi
Fac sarmale pentru voi. (Varza)

Am o babă înfoiată
Cu o sută de cojoace
(verzi şi albe) îmbrăcată. (Varza)

Are foi, când este mare,
Când e mică, e o floare. (Varza)

Am cămăşi nenumărate,
Le port toate îmbrăcate.
Iepuraşii când mă văd
Să mă roadă se reped!
(Salata)

Miezul e floare spumoasă,
Iar în jur frunze de varză! (Conopida)

Într-o cuşcă mulţi căţei,
Toţi sunt albi şi rotofei -
Mama-i pune la mujdei!
Ia ghiciţi. Cine sunt ei ?
(Căţei de usturoi)

Mulţi căţei strânşi la un loc,
Eu îi fac mujdei pe loc. (Usturoiul)

Cu o droaie de căţei,
Ia ghiceşte? Acesta…ce-i?
La această întrebare
Ai răspunsul în … mâncare.
(Usturoiul)

Căţei are, dar nu latră
Şi nu-l ţii legat de poartă;
Cine-i? (Usturoiul)

Îmbrăcându-se ciudat,
Poartă rochii peste rochii,
De-o dezbraci imediat,
Lacrimile-ţi umplu ochii.
(Ceapa)

Guguloi în haine multe,
Să nu plângi, desfă-le iute!
Ceapa)

Am o domnişoară
Cu rochiţa roşioară.
Când începe a dezbrăca,
Toţi apuc-a lăcrima. (Ceapa)

Vrei cămăşile să i le tai,
Fără ca să plângi nu poţi.
(Ceapa)

S-a-nvelit baba-n cojoace,
Cine vrea să o dezbrace,
Îi curg lacrimi pe obraz –
Lacrimi fără de necaz! (Ceapa)

Bulgări în pământ crescuţi,
Tare mult vă plac prăjiţi. (Cartofii)

Buni sunt copţi, fierţi şi prăjiţi
Şi-s aproape nelipsiţi,
Când dorim o garnitură
Lângă oricare friptură.
(Cartofii)

Creşte vara în grădină,
E roşie şi zemoasă,
Dac-o uzi la rădăcină
Faci cu ea ciorba gustoasă.
(Pătlăgeaua roşie)

Verde, lung, din vrej l-aduni,
Toamna la murat să-l pui.
(Castravetele)

În grădina de legume
Creşte un ardei anume.
Este roşu şi bombat
Şi-l pui toamna la murat.
(Gogoşarul)

Copăiţe cu bobite,
Agăţate printre viţe!
(Păstăile de fasole)

Mustăciosul din ogor
Ce dă pâine tuturor. (Grâul)

Peste firul unui pai,
Şade oastea unui crai.
(Spicul de grâu)

Stă burtosul pe câmpie
Năsturei în el o mie.
(Porumbul)

Cine-l sapă bine vara,
Cu mălai umple cămara.
(Porumbul)

Cereală cultivată
Pentru berea gulerată. (Orzul)



Cu aceste cereale
Caii aleargă mult mai tare.
(Orzul şi ovăzul)

Un bob mic
Dintr-un spic
A ieşit afar-un pic.
O furnică
Îl ridică
Şi îl cară
În cămară,
De cu vară.
Cine este, bunăoară?
(Bobul de grâu)

Ce se frânge
Şi se strânge,
Se bagă în buzunar
Şi-l are orice tâmplar?

( Metrul tâmplarului )


Are coarne, dar nu-i ţap,
Când merge, merge la trap.

( Bicicleta )


Pe drum drept şi înălţat
Trece-un şarpe înfocat.

( Trenul )


Suflet ţine, suflet n-are
Umblă fără de picioare,
Nici pe drum, nici pe cărare,
Nici pe apă curgătoare.

( Avionul )


Pitic sunt, de toţi m-agăţ,
Şi pe toată lumea-nvăţ.

( Stiloul )

Are foi şi nu e pom
Îmi vorbeşte, dar nu-i om.
Şi cu cât o îndrăgeşti,
Tot mai mult te foloseşti.

( Cartea )


Sus sună, jos sună,
Toţi copiii se adună.

( Clopoţelul la şcoală )

În pădure naşte,
În pădure creşte,
Vine-acasă şi horeşte.
Subţirel şi mititel
Joacă lumea după el.

( Fluierul )

Am o scândură uscată
De-un mare meşter lucrată,
Ţăndărica bradului
Bucuria satului.
Când sună şi răsună
Toţi oamenii s-adună.

( Vioara )


Cade şi îndată sare,
Parcă ar avea picioare.
Sare şi cade hai-hui,
Dar n-are niciun cucui.

( Mingea )
Pe batrani ii sprijinesc,
Pe calatori intovarasesc,
Pe cei rai ii pedepsesc.

( Bastonul )

Chip de om, dar minte n-are
Nici nu cere de mancare.
E indragita de copii
Ca le-aduce bucurii.
Oare ce e?

( Papusa )