Trei fraţi

Într-o casă trăiau trei fraţi.În faţa casei creştea un copac înalt de 30 de metri,gata-gata să se prăbuşească. Copacul era bătrîn,cu trunchiul pe jumătate putred. Înăuntru mişunau furnici, iar rădăcina i se îngălbenise.
Fratele cel mare a trecut pe lîngă copac şi, după ce i-a aruncat o privire a zis:
-Acest copac mare,în curând se va prăbuşi ,va distruge casa noastră şi ne va ucide! Lasă că fraţii mei vor face cum e bine.
Şi a plecat.
Apoi a trecut fratele cel mijlociu pe lângă copac, s-a uitat şi el la copacul care stătea să se prăbuşească şi a zis:
-Acest copac se va prăbuşi şi va distruge casa noastră şi poate o să ne omoare şi pe noi! Lasă că fratele cel mare şi cel mic vor şti ce să facă.
Şi a plecat şi el.
Mezinul, trecând pe lângă copac ca şi ceilalţi, şi-a zis în sinea lui:
-Lasă că fraţii mei mai mari vor face ce cred de cuviinţă!
Şi şi-a văzut de drum.
Zilele treceau una după alta.Într-o seară friguroasă se stârni furtuna, se auzi un trosnet şi copacul se prăbuşi. Casa se făcu ţăndări.Cei trei fraţi,tremurând din toate mădularele, scăpară cu viaţă, dar cu hainele ude leoarcă, cu feţele murdare,
cu casa distrusă. Uitându-se unul la altul fiecare îşi zise:
-Ce bine era dacă nu lăsam pe fraţii mei să facă ce crede de cuviinţă şi tăiam copacul înainte să ne distrugă casa!